O calatorie prin Romania frumoasa!-Cazanele Dunarii  (partea II)

   Servus, prieteni intru calatorie, indiferent unde va aflati! Imi cer scuze pentru mica pauza pe care am facut-o, dar am fost putin pe la Sibiu, pe care l-am gasit in haine medievale. Dar despre asta vom vorbi in alta zi. 
   Astazi, ne continuam turul prin tara si vom vedea cateva lucruri legate de Cazanele Dunarii si, vom merge spre nord, la Castelul Corvinilor, asa cum v-am promis data trecuta.
Asadar, hai in vacanta!!!

   Va spuneam, data trecuta ca, am ajuns spre seara intre soldatii de piatra care, apara cu strasnicie apa Dunarii si pe locuitorii care traiesc pe malurile sale, atat de parte romaneasca, cat si sarbeasca.
  In drumul nostru spre un loc de odihna, intr-un golf aflat intre Orsova si Dubova, sta si... nu suspina, asa cum spune poezia "Muma lui Stefan cel Mare" :))),ci, mai degraba asteapta sa fie descoperit, chipul ultimului rege dac, Decebal. Parca ar fi acolo de cand stramosii mei, si ai nostri erau stapani pe aceste meleaguri.
Insa, chipul lui Decebal nu este atat de vechi, pe cat pare. Proiectul acestui gigant ii apartine lui Iosif Constantin Dragan, un om de afaceri roman si istoric, se pare, care a finantat lucrarea. Sculptura a inceput sa ia avant prin 1994, si s-a facut cu ajutorul unor alpinisti. Astazi, este realizat in proportie de 60-70%, din cauza lipsei fondurilor, din cate am aflat. Este o sculptura cu dimensiuni impresionante, inaltimea sa fiind de 55 m, iar latimea de 25 m.

  Un alt obiectiv, aflat in apropiere de chip, dar de partea cealalta a podului peste golf(spre Dubova) este Manastirea Mraconia, sau Mracunea, cum era cunoscuta in alte vremuri. Am mai vorbit despre ea putin, intr-o postare de a mea de pe Faebook. 
Manastirea Mraconia apare in peisajul dunarean prin sec. XV, dar, este distrusa de mai multe ori, apoi, inundata de apele Dunarii, atunci cand se construieste barajul Portile de Fier I. 
Povestea manastirii actuale incepe prin 1993 cand, la initiativa mai marilor bisericii de la acea vreme, iau decizia construirii unei noi manastiri pe malul noului lac format de bararea Dunarii. Astfel, se construieste actualul ansamblu, construit pe un fost punct de observatie si supraveghere a ambarcatiunilor care treceau pe Dunare. Dar, ce este cu acest punct de observatie de langa Dubova???
Ei bine, inainte de construirea complexului Hidro-energetic Portile de Fier, nivelul fluviului de afla cu aproximativ 30 m mai jos fata de nivelul actual. Astfel ca, in dreptul actualei manastiri nu puteau trece doua nave in acelasi timp, punctul de observatie fiind menit sa dirijeze navele pe acel sector. Odata cu cresterea nivelului apei, punctul Dubova este dezafectat si inlocuit, in ultimii ani, aceasta veche, si noua-in acelasi timp-manastire.

  Dar, parca totul este altfel de la nivelul apei, nu???

  Cateva cuvinte despre cazane, si apoi alte imagini foarte fainde de acolo:
  Asadar, ceea ce numim noi Cazanele Dunarii, sunt de fapt niste chei prin care fluviul isi croieste drum spre Sulina, Chilia si Sf. Gheorghe. Aceasta forma de relief exista atat pe partea noastra, cat si pe partea sarba.

Acum, bine-bine, dar de unde vine numele de cazane???
Ei bine, numele acestei portiuni de defileu provine de la faptul apele Dunarii se loveau de stanci, asta inainte de construirea barajului. Lovindu-se, apele dadeau un aspect de fierbere si, de aici denumirea pe care o cunoastem si astazi. Ele sunt impartite in doua parti: Cazanele Mici(prima parte) si Cazanele Mari(partea a doua). Tot inainte de construirea barajului, drumul din partea Romaniei mergea si pe langa Cazanele Mari. Din pacate, dupa baraj, cand Dunarea a crescut, drumul de pe langa stanci este scufundat.

Ulterior, drumul este construit ceva mai sus, insa nu se mai continua si in Cazanele Mari, ele ramanand practicabile doar cu barca.








 Si, uite asa, a venit vremea sa ne plimbam si cu barca. La plimbarile cu barca, e bine de stiut ca cei care fac aceste plimbari, fac si ghidaj turistic. In acest fel, voi puteti afla multe informatii despre aceasta zona minunata. Traseul porneste de la Chipul lui Decebal, despre care am vorbit mai devreme, se continua cu Mraconia, Cazanele Mari, Cazanele Mici, Grota Vetereani si Pestera Ponicova.

   Ca si subteran, avem la dispozitie doua pesteri, respectiv Grota Veterani si Pestera Ponicova. 
   Grota Veterani este o mica pestera aflata pe malul Dunarii. Aceasta a fost folosita de-a lungul timpului de diferite populatii: daci, romani, si in cele din urma, austrieci, care din sec. XVIII si pana la prabusirea Imperiului Austro-Ungar, au detinut aceste tinuturi banatene. Povestea pesterii ne-a fost spusa de unul dintre rangerii Parcului Natural Portile de Fier, si o s-o impartasesc si eu cu voi. 
Povestea ei incepe in vremea dacilor, cand ea era folosita pentru a aduce ofrande zeilor si, mai ales, lui Zalmoxe. Apoi, cand romanii ajung aici, acestia infiinteaza o garnizona fortificata la gura grotei, garnizoana de aparare a frontierei. Traditia cu fortificatia nu se opreste aici, si ajunge pana in vremea Habsburgilor, cand, la randul lor iau decizia infiintarii unei garnizone fortificate de frontiera. Se pare ca unul dintre cei care au avut initiativa asta, a fost un general de origine italiana, pe nume Francisc Veterani. De fapt, de la acest om provine si numele grotei.

 Cel mai interesant lucru din pestera, este o fereastra prin care, in fiecare dimineata, in jurul orei 10, lumineaza toata pestera. In trecut, undeva in fundul grotei se afla camera generalului, tocmai ca, in acea camera sa intre lumina care trece de fereastra pesterii.

Si mai interesant, aceasta fereastra avea dublu rol: acea parte cu lumina, si era folosita pe post de orificiu de aparare a garnizoanei, austricii avand acolo amplasat un tun. Cum ajungeau acolo sus??? Pestera dispune de un mic drum ce s-a format prin depuneri ale mineralelor. Asa ajungeau, oamenii nostri acolo. Dupa ce o parte a acestei formatiuni s-a prabusit, ei au construit alt drum din lemn.
Astazi, pestera face parte din Parcul Natural Portile de Fier, si este vizitabila.

Cam asta este povestea noastra din Cazane. Sper din tot sufletul sa ajungeti aici, pentru ca, nu-i asa, Romania noastra este unica. Iubiti-va tara, asa cum nu o face altcineva, cu bunele si relele ei!!!
Ne vedem la Hunedoara, paaa!!! :*