Jina, povestea unei minuni renascute
Salutare tuturor, voi prieteni intru calatorie, saseasca sau nu, indiferent de locul in care va aflati!
La un moment dat, iti dai seama ca ai o credinta, ca ai un Dumnezeu, ca ai un patrimoniu fenomenal, in acest sens. Prin urmare, curiozitatea, sau... nu stiu... poate ceva mai mult, te impinge sa-ti asculti inima si gandul si sa te indrepti spre anumite locuri, locuri care te umplu de dorinta de cunoastere, de mister, de datoria sfanta de a-ti afla originea.
Un astfel de loc este Jina, o micuta, dar foarte importanta localitate din judetul Sibiu, mai exact din Marginimea Sibiului. Este un loc fermecator, daca iti dai seama de adevarata sa valoare, daca indraznesti, pur si simplu, sa faci cunostinta cu oamenii locului, in ale caror curti poti intra fara nicio grija, si asta... pentru ca ele iti vor fi mereu deschise.
Cu impresia asta am ramas dupa ce am ajuns aici, si am inceput sa hoinaresc pe micile sale stradute, astazi asfaltate.
Dar, nu vom vorbi azi despre acest sat, ci la momentul potrivit.
Vedeti voi, dragii mei, exista lucruri care ni se arata si tot atunci ni se si dezvaluie, insa exista lucruri care ni se arata, dar poate ca... ele au o putere supranaturala de a ne evita si a ni se dezvalui la momentul potrivit. Unul dintre aceste lucruri este Biserica "Buna Vestire" din centrul Jinei, o cladire ce a gazduit atat de multa lume si atat de multe generatii, incat li s-a pierdut numarul.
Care este povestea bisericutei noastre???
Ca orice poveste, si cea de la marginea Sibiului incepe cu cea a inaintasilor nostri, ce au rezistat atatea sute de ani sub alte stapaniri, cum ar fi Regatul Ungariei si Imperiul Habsburgic, cu siguranta, cel mai aprig dusman al altor confesiuni decat cea catolica, cu precadere, cea ortodoxa in cazul de fata.
Dar, in rezistenta lor, romanii au stiut intotdeauna sa sfideze legile facute de altii pe pamantul lor strabun, si au luptat, atat cu arma in mana, cat si prin construirea de lacasuri de cult, sau infiintarea de mici lacasuri de invatatura in limba lor, la fel de veche precum ei insisi, aici, in Ardeal.
Revenind la Jina, se pare ca inainte de biserica actuala, a existat o bisericuta de lemn. Se pare ca aceasta biserica, este tocmai Biserica de Lemn din Poiana Sibiului, care a fost vanduta de jinari, cand acestia si-au construit noul lacas. Informatiile le am de la preotul paroh al bisericii, parintele Pavel Oltean.
Ca o paranteza, as adauga ca, Biserica din Poiana a fost construita in 1766, la Jina(se pare) din lemn.Trebuie spus ca, la vremea respectiva, in care stapani erau habsburgii, romanii ortodocsi nu aveau dreptul sa-si construiasca biserici de zid. Doar cei care trecusera la noua confesiune infiintata chiar de ei, in 1698, adica la greco-catolicism, aveau ceva mai multe libertati.
De abia, odata cu domnia lui Iosif II, supranumit "Imparatul cel Bun", lucrurile se mai schimba, sau... cel putin, se incearca o schimbare. Astfel ca, pe la 1786-1787, Iosif da un edict prin care romanii primesc drept de constructie a bisericilor din zid. Asa se contureaza si ideea construirii unei alte biserici, de data aceasta de zid, la Jina.
In 1795, vechea biserica de lemn este demontata si vanduta localnicilor din Poiana Sibiului, asa cum am amintit mai sus.
In acelasi an incepe constructia actualei biserici ce, cocotata pe un deal si inconjurata de o incinta, este parca pregatita de un lung asediu ce nu se mai termina, precum un pacat al omului ce-l urmareste pe acesta toata viata.
De la parintele Oltean nu am aflat ce se intampla cu biserica in timpul Marelui Razboi din 1916-1918, insa, am aflat alte informatii destul de pretioase.
Dupa cum am mentionat mai sus, constructia micutei biserici incepe in 1795 si se termina in 1801. Se pare ca, la construirea acestei biserici au contribuit si cei din Regimentul I Graniceri de la Orlat, despre care vom vorbi altadata.
Foarte important de mentionat este faptul ca, Jina, fiind localitate granicereasca, localnicii nu aveau dreptul la credinta ortodoxa. Probabil ca, austriecii se temeau de posibile legaturi ale oamenilor cu Tara Romaneasca, cu care, oricum oamenii locului aveau o legatura de sute de ani, prin practicarea transhumantei, Jina fiind una din localitatile marginene cu traditie in ciobanit.
Revenind la regiment, acestia au donat doua clopote, unul datat 1796, ce si astazi bat "Pentru cei ce or luptat/Pentru ast meleag furat." De la parinte am descoperit ca unul dintre ele este fisurat si nu mai este utilizabil la ora actuala. Insa, ajutorul, intamplator, sau nu, a venit de la sasii din Garbova(Alba) care, dupa ce au decis sa-si paraseasca locul natal, din cauza problemelor... eu le-as spune de mentalitate mai putin favorabila fata de ei, sasii, ce atatea au facut pentru Ardeal si Sibiu, au vandut clopotul bisericii lor celor din Jina. "Avem un clopot de 900 de kg, primit de la sasii din Garbova!" exclama cu mandrie batranul preot ce incearca de ani de zile sa pastreze aceasta cladire asa cum este ea. Sigur, unii ar spune: "Sasii au facut o simpla afacere." Insa, pentru mine, gestul asta inseamna acel lucru numit "TOLERANTA",un cuvant pe care, din nefericire, noi il cam uitam in niste momente foarte importante. :(
Sincer, nu am inteles niciodata acest lucru,dar, desigur, este alta discutie.
Revenind la biserica noastra cea alba, situatia ei actuala nu este prea roz, din pacate. Imi povestea parintele ca, aceasta biserica risca sa nu mai fie, daca nu se faceau niste interventii urgente. Si aici se intra putin in domeniul conservarii si al restaurarii.
Ce se intampla la Jina???
Probabil pentru ca, satul nu era foarte bogat la vremea in care a aparut cladirea ecleziastica, mesterii care au cladit-o, au folosit ca liant argila, in loc de var care, este ceva mai rezistent. Din aceasta cauza, mica biserica a inceput sa aiba probleme, astfel ca, dupa cum spunea pr. Pavel Oltean, inca de prin 1913 se punea problema construirii unei noi biserici, ceva mai rezistente si mai mari. Acest lucru se va intampla prin 1937, cand jinarii il roaga pe Majestatea Sa regele Carol II sa le faca o biserica.
Insa, in ciuda noilor schimbari, batrana biserica a "Bunei Vestiri" a continuat sa sfideze legile indeferentei si a rezistat, precum un ostean ranit in lupta, ce se intoarce victorios. Dar, vedeti voi, asa cum noi ajungem la probleme la varste inaintate, tot asa aceasta cladire a inceput, incetul-cu-incetul, sa aiba probleme din ce in ce mai mari.
"Nu stiu cat va mai rezista... :("
Asta imi spunea cu mare regret, dar cu mare dragoste fata de valoare, omul nostru ce de preste 40 de ani isi calauzeste "turma" spre valorile morale cele mai importante, pe care le poate avea un om in viata lui.
Ei bine, omul asta se lupta sa pastreze cladirea asta minunata asa cum e ea. Inainte de revolutie, a inceput un proces de restaurare destul de masiva asupra cladirii, cand s-a intervenit asupra zidurilor, prin ancorare, pentru ca altfel risca sa se prabuseasca, prin construirea unor contraforti de piatra, ce inainte nu existau, si interventii la temelie. De asemenea, la piuctura s-a intervenit de mai multe ori, din cauza degradarilor, atat naturale, cat si provocate de niste restaurari necorespunzatoare.
Si turnul a suferit o ancorare fata de corpul bisericii. Mai mult decat atat, jugul clopotului cel mare a fost modificat pentru a fi mai usoara manevrarea lui. Mi s-a spus ca, inainte de asta, turnul a avut de suferit, din cauza trepidatilor mult prea mari, provocate de sunetul clopotului.
"Statul si Mitropolia nu ne-au ajutat!"
Din pacate, cei care ar trebui sa aiba grija de patrimoniul lor, prefera sa stea de o parte, fara sa faca nimic pentru el.
Parintele Pavel are un regret, acela ca statul nu l-a ajutat in demersul sau. Nici Mitropolia Ardealului nu a miscat un deget, se pare, dupa spusele dansului.
"Tot ce s-a facut aici, am facut din banii nostri, si cu ajutorul unui fost ministru al Culturii pe care il cunosteam! Trebuie sa ai pile!" Si da, din pacate, trebuie sa mergi,in continuare, ca o sluga, cu peschesul corespunzator pentru a putea fi ajutat.
Momentan, minunea de la Jina s-a infaptuit, si biserica este in regula, chiar daca mai sunt multe de facut la ea.
Jina, povestea unei minuni renascute! O minune de cladire ce se incapataneaza sa ne arate ca, avem datoria sfanta de a ne apara mostenirea si credinta strabunilor, cu orice pret!
IUBITI-VA TARA SI LOCURILE NATALE, ASA CUM NU O FACE ALTCINEVA!!! :) ;)
Sincer, nu am inteles niciodata acest lucru,dar, desigur, este alta discutie.
Revenind la biserica noastra cea alba, situatia ei actuala nu este prea roz, din pacate. Imi povestea parintele ca, aceasta biserica risca sa nu mai fie, daca nu se faceau niste interventii urgente. Si aici se intra putin in domeniul conservarii si al restaurarii.
Ce se intampla la Jina???
Probabil pentru ca, satul nu era foarte bogat la vremea in care a aparut cladirea ecleziastica, mesterii care au cladit-o, au folosit ca liant argila, in loc de var care, este ceva mai rezistent. Din aceasta cauza, mica biserica a inceput sa aiba probleme, astfel ca, dupa cum spunea pr. Pavel Oltean, inca de prin 1913 se punea problema construirii unei noi biserici, ceva mai rezistente si mai mari. Acest lucru se va intampla prin 1937, cand jinarii il roaga pe Majestatea Sa regele Carol II sa le faca o biserica.
"Nu stiu cat va mai rezista... :("
Asta imi spunea cu mare regret, dar cu mare dragoste fata de valoare, omul nostru ce de preste 40 de ani isi calauzeste "turma" spre valorile morale cele mai importante, pe care le poate avea un om in viata lui.
Ei bine, omul asta se lupta sa pastreze cladirea asta minunata asa cum e ea. Inainte de revolutie, a inceput un proces de restaurare destul de masiva asupra cladirii, cand s-a intervenit asupra zidurilor, prin ancorare, pentru ca altfel risca sa se prabuseasca, prin construirea unor contraforti de piatra, ce inainte nu existau, si interventii la temelie. De asemenea, la piuctura s-a intervenit de mai multe ori, din cauza degradarilor, atat naturale, cat si provocate de niste restaurari necorespunzatoare.
"Statul si Mitropolia nu ne-au ajutat!"
Din pacate, cei care ar trebui sa aiba grija de patrimoniul lor, prefera sa stea de o parte, fara sa faca nimic pentru el.
Parintele Pavel are un regret, acela ca statul nu l-a ajutat in demersul sau. Nici Mitropolia Ardealului nu a miscat un deget, se pare, dupa spusele dansului.
"Tot ce s-a facut aici, am facut din banii nostri, si cu ajutorul unui fost ministru al Culturii pe care il cunosteam! Trebuie sa ai pile!" Si da, din pacate, trebuie sa mergi,in continuare, ca o sluga, cu peschesul corespunzator pentru a putea fi ajutat.
Momentan, minunea de la Jina s-a infaptuit, si biserica este in regula, chiar daca mai sunt multe de facut la ea.
Jina, povestea unei minuni renascute! O minune de cladire ce se incapataneaza sa ne arate ca, avem datoria sfanta de a ne apara mostenirea si credinta strabunilor, cu orice pret!
IUBITI-VA TARA SI LOCURILE NATALE, ASA CUM NU O FACE ALTCINEVA!!! :) ;)
