Simplu, si atat...

  Servus dragii mei prieteni calatori, indiferent in ce loc va aflati!

 De obicei, acest blog spune povestile unor locuri si aleoamenilor care le-au influentat.

Insa, de data asta, Kiwi's Tales ne vorbeste despre ceva la care fiecare dintre noi aer trebui sa reflecteze. In acelasi timp, tema discutiei noastre ii destul ambigua, si veti intelege mai tarziu de ce...
De ce o sa va vorbesc de simplitate... pentru ca despre ea este vorba???
O persoana foarte draga mie m-a facut sa inteleg ceva mai bine de ce este importanta simplitatea si de ce avem nevoie de ea.

De fapt, ce este cu acest cuvant... "simplu"?

"Simplu" este o traire, pana la urma. 
Atunci cand ne nastem, de exemplu, si pana la o anumita varsta, vedem mult mai bine lucrurile obisnuite, si culmea, ne plac al naibii de mult. Apoi, pe masura ce crestem, ne dam seama ca nu e de ajuns. Ne trebuie din ce in ce mai mult, si mai complex.
De ce???
Este o intrebare destul de complicata, dar care, totusi, are un raspuns. Cred ca, lumea in care traim ne face sa ne dorim mai mult si complicat. Vedeti voi, societatea umana nu este perfecta... astfel ca ne lovim de tot felul de situatii diferite, tot felul de oameni atat de diferiti si complexi??? 
Neah... Oamenii is la fel de simpli, daca stam putin sa reflectam mai bine. Crad ca ne-am lovit cu totii de situatii in care ni s-a aratat la un moment dat partea slaba a unui om. De fapt, simplitatea umana sta aici, iar ceea ce cred altii ca e slab, este o chestie foarte puternica pentru tine. 
Vorbeam despre ambiuitatea simplului.
Ei bine, fiecare are o conceptie proprie asupra simplitatii. Nu stiu... unii o vad prin infatisare, altii prin imbracaminte, etc.
Dupa mine, simplitatea nu consta in stilul de muzica, in normalitatea vietii cotideiene, in imbracaminte si alte lucruri de gen. Simplul este un rod al gandirii noastre. Cu alte cuvinte, constiinta ne dicteaza cum sa fim ca persoane.
Uite, imaginati-va ca lumea asta o sa dispara, la un moment dat... poate un cataclism, sau... altceva... Sigur, nu imi doresc asta, dar doar imaginati-va.
Cred ca astfel veti ajunge la concluzia ca nu va mai ganditi in astfel de momente la ce ati strans ca furnicutele, intr-o viata de om, ci va ganditi doar sa va fie bine, sa aveti un adapost. Estevorba despre adaptare aici. Si da, daca ar fi cazul, adaptarea ar fi un aliat puternic al simplitatii.

Dar, hai sa lasam asta...

Lucian Blaga spunea foarte frumos ca, "vesnicia s-a nascut la sat"... Si da! Ii cat se poate de adevarat. 
Chiar daca, oamenii astia s-or adaptat la vremurile noi, viata lor este foarte simpla. Aproape ca nu ne vine sa credem cat de simpla ii viata lor. 
Multa lume care i-a descoperit prin felul lor de a fi, de a gandi, spune asta si chiar ramane socata: "What??? Cum de oamenii astia nu se complica cu atatea lucruri, si noi da???"  Foarte buna intrebare, mai ales ca traim intr-o societate cu dreptul de alegere. Consider ca, intai ar trebui sa ne gandim foarte bine ce vrem de la viata si sa vedem tot ceea ce ne inconjoara ca pe niste instrumente, nu ca pe niste rezultate ale statutului nostru.
In societatea umana este, inca, o problema acest lucru. Nu stiu daca este neaparat vorba despre materialismul nostru, insa ne place tare mult sa ne laudam cu numarul lucrurilor pe care le avem, chiar daca sunt inutile.

Fiecare, are propria concluzie in ceea ce priveste simplitatea!!!

Nu uitati ca, nimic nu e vesnic... poate doar sufletul nostru, cu simplitatea lui cu tot!!!

  O bucatica de Busteni!-In fiecare loc exista o poveste

  Servus tuturor, voi calatori, indiferent in ce loc v-ati afla! Iata ca am terminat si cu 2015, un an plin de realizari, plin de plimbareli, prin diferite locuri din Romania, din Sibiu, in special. 
   Sper ca si 2016 sa fie la fel de plimbaret ca si anul anterior, si sa reusim impreuna sa gasim adevarata frumusete a locurilor in care ne-am nascut, sau am crescut.

   Prima plimbare din noul an ne gaseste la Busteni! In... acel loc plin de munti, acea punte de trecere dintre Muntenia si Ardeal. Am mai fost aici, atunci cand v-am povestit despre Crucea Eroilor de pe Caraiman.
Ei bine, pentru astazi, am hotarat sa coboram in oras si sa incercam sa descoperim ceea ce mai exista din oraselul de munte de alta data. 
   Intr-unul dintre capetele orasului, aproape de iesirea spre Azuga si Brasov, si inconjurata astazi de blocuri, asteapta cuminte spre o soarta mult mai buna o frumoasa cladire ce, parca precum o cetate, iti impune respect prin aspectul ei.


Scriitorul Ioan Slavici si afacerea de la Busteni


  Povestea noastra de azi se invarte in jurul fostului Hotel Palace din statiune, cladire contemporana cu mai cunoscutul Hotel Palace din Sinaia. Insa, pentru a intelege mai bine inceputurile cladirii, trebuie sa intelegem mai bine inceputurile locului pe care a fost construit.
  Va spuneam ca, el se afla situat aproape de iesirea din localitate, unde, in trecut, se pare ca existau niste izvoare cu apa minerala. Ceea ce m-a surprins si pe mine, si ceea ce, probabil, cei mai multi dintre voi nu stiu, este prezenta lui Ioan Slavici la Busteni! Wow!!!

Ce cauta scriitorul ardelean in Busteni???

  Ei bine, toata povestea incepe prin 1903 cand descoperind acest loc, Slavici se asociaza intr-o afacere cu un anume Roman Ciorogariu. Ideea celor doi era sa infiinteze un stabiliment pentru cei care veneau la bai minerale. 
  Asta se va si intampla si se pare ca, pentru ceva ani, afacerea va avea succes, in ciuda faptului ca cei mai multi dintre oamenii celebri ai vremii preferau Sinaia, ca destinatie de vacanta, Sinaia fiind si locas al familiei regale a Romaniei. Revinind la cei doi, acestora li se intipareste in minte ideea infiintarii unui hotel, care sa includa aceste bai, pentru a avea clienti mai multi.

  Din pacate, pentru Slavici, afacerea se incheie prin 1907, din cauza faptului ca avea ceva probleme cu autoritatile austro-ungare, data fiind originea sa, plus niste datorii ce le avea la Ciorogariu, legat de stabiliment. Scriitorul se retrage, neputand sa-si vada proiectul implinit, acel hotel la care visa.
Din fericire, Roman Ciorogariu nu renunta la idee si doi ani mai tarziu, in 1909, apeleaza la Paul Smarandescu, un tanar arhitect si necunoscut-pe atunci- dar care avea sa fie unul dintre marii arhitecti ai Romaniei interbelice. 
  Asadar, in acest an, incepe gloria frumoasei cladiri din Busteni.

Acesta avea sa fie inaugurat in 1912. Insa, aceasta perioada de glorie nu avea sa dureze foarte mult. Intr-adevar, in perioada interbelica Hotelul Palace era unul dintre cele mai frecventate locuri de cazare din zona, acesta fiind unul dintre spatiile care reusesc sa duca Busteniul spre prosperitate si spre o dezvoltare rapida, alaturi de Fabrica de Hartie si de numeroasele vile ce existau in localitate, la vremea respectiva.
   
  Din pacate, pe la finele anilor '30, atunci cand se auzea si in Romania despre ceea ce se intampla in Europa, peste impresionanta constructie se asterne un con de umbra, iar la inceputul anilor 1940, acesta isi inceteaza definitiv activitatea.

  In 1942-1943, hotelul este preluat cu forta de catre autoritatile maresalului Ion Antonescu si transformat in spital pentru inaltii ofiteri raniti in razboi. Dupa 1948, cand Steaua Rosie avea sa se reverese si peste Romania, Hotel Palace este nationalizat si trecut in proprietatea Ministerului de Interne.     Autoritatile comuniste aveau, initial, ideea infiintarii unui sanatoriu pentru cei cu boli pulmonare, acolo. Insa, ajungandu-se la concluzia ca cladirea era in oras si ar fi afectat sanatatea celorlalti, astfel sediul sanatoriului fiind mutat la Castelul Cantacuzino(a carei poveste o veti afla mai tarziu).
  In acest fel, fostul hotel si casino, ajunge sa fie casa de copii, iar denumire ii este schimbata in Caminul de Copii "9 Mai"-pentru ca ziua de 9 mai era considerata Ziua Victoriei. Aceasta functie o va avea pana prin anii 2000.

   Ce se intampla dupa in perioada recenta???


  Dupa ce este desfiintata institutia, cladirea isi schimba din nou stapanul, din nefericire, un stapan care nu prea isi aminteste ca aici exista o istorie veche si importanta! :( 
  Astazi, fostul Hotel Palace, sau Caminul "9 Mai", asa cum il stim noi, localnicii, risca sa ajunga o ruina daca actualul proprietar, Primaria Busteni(de fapt, primarul orasului...) nu intervine spre a duce povestea ei mai departe! 
Existau, la un moment dat, niste zvonuri ca s-ar putea reinfiinta candva, fostul casino. Insa, totul a ramas doar un zvon!!!

  Marea cladire cu aspect de cula din mijlocul orasului, isi asteapta neinduratoarea disparitie, sau... cine stie... poate ca, va exista cineva care, isi va aminti ca la Busteni a existat candva un mare hotel si, totodata, o prima cladire din tara asta ce contine grinzi de beton!!!

Calatorie minunata, oriunde ati merge!!! ;)