Simplu, si atat...
Servus dragii mei prieteni calatori, indiferent in ce loc va aflati!
De obicei, acest blog spune povestile unor locuri si aleoamenilor care le-au influentat.
Insa, de data asta, Kiwi's Tales ne vorbeste despre ceva la care fiecare dintre noi aer trebui sa reflecteze. In acelasi timp, tema discutiei noastre ii destul ambigua, si veti intelege mai tarziu de ce...
De ce o sa va vorbesc de simplitate... pentru ca despre ea este vorba???
O persoana foarte draga mie m-a facut sa inteleg ceva mai bine de ce este importanta simplitatea si de ce avem nevoie de ea.
De fapt, ce este cu acest cuvant... "simplu"?
"Simplu" este o traire, pana la urma.
Atunci cand ne nastem, de exemplu, si pana la o anumita varsta, vedem mult mai bine lucrurile obisnuite, si culmea, ne plac al naibii de mult. Apoi, pe masura ce crestem, ne dam seama ca nu e de ajuns. Ne trebuie din ce in ce mai mult, si mai complex.
De ce???
Este o intrebare destul de complicata, dar care, totusi, are un raspuns. Cred ca, lumea in care traim ne face sa ne dorim mai mult si complicat. Vedeti voi, societatea umana nu este perfecta... astfel ca ne lovim de tot felul de situatii diferite, tot felul de oameni atat de diferiti si complexi???
Neah... Oamenii is la fel de simpli, daca stam putin sa reflectam mai bine. Crad ca ne-am lovit cu totii de situatii in care ni s-a aratat la un moment dat partea slaba a unui om. De fapt, simplitatea umana sta aici, iar ceea ce cred altii ca e slab, este o chestie foarte puternica pentru tine.
Vorbeam despre ambiuitatea simplului.
Ei bine, fiecare are o conceptie proprie asupra simplitatii. Nu stiu... unii o vad prin infatisare, altii prin imbracaminte, etc.
Dupa mine, simplitatea nu consta in stilul de muzica, in normalitatea vietii cotideiene, in imbracaminte si alte lucruri de gen. Simplul este un rod al gandirii noastre. Cu alte cuvinte, constiinta ne dicteaza cum sa fim ca persoane.
Uite, imaginati-va ca lumea asta o sa dispara, la un moment dat... poate un cataclism, sau... altceva... Sigur, nu imi doresc asta, dar doar imaginati-va.
Cred ca astfel veti ajunge la concluzia ca nu va mai ganditi in astfel de momente la ce ati strans ca furnicutele, intr-o viata de om, ci va ganditi doar sa va fie bine, sa aveti un adapost. Estevorba despre adaptare aici. Si da, daca ar fi cazul, adaptarea ar fi un aliat puternic al simplitatii.
Dar, hai sa lasam asta...
Lucian Blaga spunea foarte frumos ca, "vesnicia s-a nascut la sat"... Si da! Ii cat se poate de adevarat.
Chiar daca, oamenii astia s-or adaptat la vremurile noi, viata lor este foarte simpla. Aproape ca nu ne vine sa credem cat de simpla ii viata lor.
Multa lume care i-a descoperit prin felul lor de a fi, de a gandi, spune asta si chiar ramane socata: "What??? Cum de oamenii astia nu se complica cu atatea lucruri, si noi da???" Foarte buna intrebare, mai ales ca traim intr-o societate cu dreptul de alegere. Consider ca, intai ar trebui sa ne gandim foarte bine ce vrem de la viata si sa vedem tot ceea ce ne inconjoara ca pe niste instrumente, nu ca pe niste rezultate ale statutului nostru.
In societatea umana este, inca, o problema acest lucru. Nu stiu daca este neaparat vorba despre materialismul nostru, insa ne place tare mult sa ne laudam cu numarul lucrurilor pe care le avem, chiar daca sunt inutile.
Fiecare, are propria concluzie in ceea ce priveste simplitatea!!!
Nu uitati ca, nimic nu e vesnic... poate doar sufletul nostru, cu simplitatea lui cu tot!!!
De ce o sa va vorbesc de simplitate... pentru ca despre ea este vorba???
O persoana foarte draga mie m-a facut sa inteleg ceva mai bine de ce este importanta simplitatea si de ce avem nevoie de ea.
De fapt, ce este cu acest cuvant... "simplu"?
"Simplu" este o traire, pana la urma.
Atunci cand ne nastem, de exemplu, si pana la o anumita varsta, vedem mult mai bine lucrurile obisnuite, si culmea, ne plac al naibii de mult. Apoi, pe masura ce crestem, ne dam seama ca nu e de ajuns. Ne trebuie din ce in ce mai mult, si mai complex.
De ce???
Este o intrebare destul de complicata, dar care, totusi, are un raspuns. Cred ca, lumea in care traim ne face sa ne dorim mai mult si complicat. Vedeti voi, societatea umana nu este perfecta... astfel ca ne lovim de tot felul de situatii diferite, tot felul de oameni atat de diferiti si complexi???
Neah... Oamenii is la fel de simpli, daca stam putin sa reflectam mai bine. Crad ca ne-am lovit cu totii de situatii in care ni s-a aratat la un moment dat partea slaba a unui om. De fapt, simplitatea umana sta aici, iar ceea ce cred altii ca e slab, este o chestie foarte puternica pentru tine.
Vorbeam despre ambiuitatea simplului.
Ei bine, fiecare are o conceptie proprie asupra simplitatii. Nu stiu... unii o vad prin infatisare, altii prin imbracaminte, etc.
Dupa mine, simplitatea nu consta in stilul de muzica, in normalitatea vietii cotideiene, in imbracaminte si alte lucruri de gen. Simplul este un rod al gandirii noastre. Cu alte cuvinte, constiinta ne dicteaza cum sa fim ca persoane.
Uite, imaginati-va ca lumea asta o sa dispara, la un moment dat... poate un cataclism, sau... altceva... Sigur, nu imi doresc asta, dar doar imaginati-va.
Cred ca astfel veti ajunge la concluzia ca nu va mai ganditi in astfel de momente la ce ati strans ca furnicutele, intr-o viata de om, ci va ganditi doar sa va fie bine, sa aveti un adapost. Estevorba despre adaptare aici. Si da, daca ar fi cazul, adaptarea ar fi un aliat puternic al simplitatii.
Dar, hai sa lasam asta...
Lucian Blaga spunea foarte frumos ca, "vesnicia s-a nascut la sat"... Si da! Ii cat se poate de adevarat.
Chiar daca, oamenii astia s-or adaptat la vremurile noi, viata lor este foarte simpla. Aproape ca nu ne vine sa credem cat de simpla ii viata lor.
Multa lume care i-a descoperit prin felul lor de a fi, de a gandi, spune asta si chiar ramane socata: "What??? Cum de oamenii astia nu se complica cu atatea lucruri, si noi da???" Foarte buna intrebare, mai ales ca traim intr-o societate cu dreptul de alegere. Consider ca, intai ar trebui sa ne gandim foarte bine ce vrem de la viata si sa vedem tot ceea ce ne inconjoara ca pe niste instrumente, nu ca pe niste rezultate ale statutului nostru.
In societatea umana este, inca, o problema acest lucru. Nu stiu daca este neaparat vorba despre materialismul nostru, insa ne place tare mult sa ne laudam cu numarul lucrurilor pe care le avem, chiar daca sunt inutile.
Fiecare, are propria concluzie in ceea ce priveste simplitatea!!!
Nu uitati ca, nimic nu e vesnic... poate doar sufletul nostru, cu simplitatea lui cu tot!!!
