Satul dintre granite

    Servus fain dragi prieteni ai calatoriilor, indiferent de locurile pe care le vizitati!
    Dupa indelungi "lupte" cu anumite persoane, si... chiar propria persoana, in ceea ce priveste un blog, iata-ne astazi in fata unui fapt implinit.
    De acum inainte, toate intalnirile noastre legate de zonele sibiene, si nu numai, isi vor regasi o noua imagine in "persoana" acestui blog, Kiwi's Tales!!!

     Prin urmare, eu zic sa pornim la drum!

   Dupa cum stiti, am inceput acum ceva timp, un proiect pe Facebook legat de satele sasesti ale Sibiului. Mai tarziu, am decis ca acesta sa poarte numele de "Oameni din Sibiu, locuri din Sibiu". Acum, proiectul nostru, deja, incepe sa prinda contur si isi continua periplul sasesc prin Valea Hartibaciului.
   La vreo 7 Kilometri de orasul Agnita, situat intr-un decor ce-ti aduce aminte de ceea ce esti pe interior, de acea liniste ce te duce intr-o lume de vis, exista un mic sat sasesc ce are origini stravechi prin aceste locuri. Satul se numeste Iacobeni.
  In momentul in care am pornit la drum, am avut un gand un singur lucru... acela de a-i face pe oameni sa-si iubeasca mai mult locurile natale. Si nu a refer la o anumita localitate, ci la intreaga tara!
  
  Era o dimineata destul de friguroasa in acea zi, dar care avea sa se transforme intr-una destul de primavaratica. 
   Cum am ajuns in centrul Agnitei, am apucat-o pe jos spre iesirea din oras, inspre Sighisoara. La iesire, mi-a iesit in cale un catel foarte simpatic si docil, un adevarat tovaras ce, mai ca era gata sa ma urmeze pana la capatul drumului meu.

   Mi-am continuat drumul lasandu-mi in spate prietenul patruped, cu speranta ca-l voi revedea intr-o eventuala revenire de-a mea in zona.
  Dupa ce iesi din "lanturile" lumii urbane, in invaluie un sentiment de libertate nemaiintalnita, acea libertate ce-ti cuprinde tot corpul in scopul eliberarii tale sufletesti, de tot ceea ce inseamna freamantul lumii moderne.

  Dupa in cale de circa o ora de mmers pe jos, vei gasi un indiator pe care este trecut "Iacobeni 2 km". "OK, mi-am zis" si pe aici ti-e drumul!!!
  Iacobeni, are o intrare destul de triumfatoare care este insotita de dealuri molcome si pline de paduri, parca, neatinse de sute de ani de mana omului.

Dar, ce este cu acest sat?... De unde a aparut?...

Ei bine, micul sat aflat aproape de granita cu judetul vecin, Mures, este o veche localitate saseasca ce-si trage numele, pare-se, de la un ul dintre preotii ce-au slujit aici, si care era unul dintre cei nemultumiti de o serie de taxe ce  se percepeau aici, la acea vreme. Numele lui este Nicolaus Jabosdorf. De aici si denumirea germanica de Jakobsdorf(Satul lui Iacob), denumire ce este preuata si de romani, mai tarziu, si transformata in cea actuala, Iacobeni.
  Se spune ca este unul dintre cele mai vechi sate sasesti, nu doar de pe Valea Hartibaciului, ci si din intraga lume saseasca. Atestarea lui se face doar in 1309.

  Ceea ce atrage atentia aici, este vechia biserica fortificata saseasca, biserica ce pare a fi din alta lume. Este o cladire cu  arhitectura ceva mai speciala. De ce???
  Ei bine, fiind situata intr-o zona aflata aproape de granita cu Tara Romanesca, si aflata in calea invadatorilor, aproape permanent, era nevoie de o mai buna aparare a... hai sa spunem credinta a oamenilor. Este una dintre "bisericile rustice", asa cum le-am numit eu. 
  Isoria ei e foarte veche, Biserica Fortificata Iacobeni avandu-si originile in secolul XIII. Ei bine, dupa ce a fost distrusa in 1241, in timpul invaziei mongole, pe la anii 1300, se ia decizia reconstruirii ei. Astfel apare, in peisajul iacobenian, actuala biserica, ce va fi modificata si intarita un secol mai tarziu. 
  DA!!! O adevarata fortareata ridicata in calea nesabuitilor care voiau, de cele mai multe ori sa prade aceste locuri.

   Dupa ce m-am invartit de vreo cateva ori in jurul cetatii, incercand sa o vizitez, l-am intalnit pe ingrijitorul cladirii.
L-am intrebat: "Se poate vizita?"
  "Da. Stai asa sa leg cainele!" mi-a spus.
  Odata patruns inauntru, sentimentul de "lume medievala" e din ce in ce mai puternic. De la acest om am incercat sa aflu mai multe legate de cetate. Mi-a spus cu un regret greu de imaginat ca, de cand au plecat sasii, locul este neingrijit. Dar, exista sperante!!!
  De la acelasi om aam aflat ca intregul complex medieval a fost cumparat de un tip din Germania, ce vrea sa faca din vechea scoala saseasca o pensiune, iar din biserica un muzeu.

  De aici, am plecat cu speranta ca, se va intampla ceva, intr-un final!!!
Apropo... pana acum, este singura biserica pe care am putut-o vedea si pe interior!!! Sper sa nu fie singura experienta de acest gen!!!

 Sper ca va surade ideea noului blog, si sper sa va placa si pe viitor!!!
 Ciao-ciao si... Iubiti-va tara, asa cum nu o face altcineva!!!