Speranta nu moare niciodata-"Cisnadioara" Agnitei(partea III)

  Salutare prieteni intru calatorie!

  Stiu, nu am mai postt demult dceva legat de plimbarile mele, fie in Vard, fie in alte sate. De aceea, ne vom continua calatoria noastra verzeana, si vomincerca sa gasim niste solutii la ceea ce ar trebui sa fie Vardul, sau... mai bine spus, ceea ce se vrea a fi satul de langa Agnita.

  "Un popor fara un trecut, nu are un viitor!"...

  Asta considera, acum mai bine de 70 de ani, marele nostru istoric, Nicolae Iorga, personalitate marcanta a culturii romanesti.
Vard, satul de la marginea civilizatiei urbane, risca sa-si piarda urma de istorie care a mai ramas aici, daca nu exista o implicare a autoritatilor locale din comuna Chirpar, a autoritatilor judetene Sibiu, sau... chiar a localnicilor, pana la urma.
  Acum cativa ani, Televiziunea Romana, impreuna cu anumite institutii culturale si de patrimoniu, a intreprins un mare proiect, ce avea sa se transforme intr-o intreaga campanie. Aceasta mare campanie, s-a numit "Salveaza-ti trecutul. Salveaza-ti monumentul." El consta in alegerea unor monumente istorice, din diferite zone ale tarii, monumente ce nu erau intr-o stare foarte buna. 
  Asa avea sa intre in vizorul autoritatilor si a oamenilor simpli, cel putin pentru o perioada, Biserica Fortificata Vard. Din pacate, aceasta nu a reusit sa intre in randul monumentelor ce puteau fi salvate. A fost dorinta oamenilor, dupa ce isi alegeau monumentele prin SMS. In acest fel, vechea constructie ecleziastica, a iesit din campanie la fel de repede, precum a intrat. Astazi, cu toate ca este o constructie monumentala a imprejurimilor orasului Agnita, Biserica Fortificata, asteapta un semn de la noi, poate si de la Dumnezeu, o lumina calauzitoare spre stralucirea de alta data, in vremea sasilor. Asta asteapta si vechea casa parohiala evanghelica, precum si cladirea in care, astazi, functioneaza Caminul Cultural Vard.

O inscriptie ce ar putea deveni mult mai valoroasa decat acum...

  Ce s-ar putea face in zona, din punct de vedere turistic.
Desigur, in primul rand, autoritatile din Chirpar, comuna de care Vard apartine, ar trebui sa gaseasca niste strategii de conservare si poate, restaurare a partii istorice a micului sat, si indreptarea acestuia in sens turistic. Desigur, nici oamenii satului n-ar trebui sa uite de aceste aspecte.
  In al doilea rand, satul Vard se afla la doar 4 km de Agnita, leaganul unei vechi sarbatori sasesti: "Parada Lolelor". Sincer, nu ar fi rau ca niste manifestari de acest gen sa aiba loc chiar in inima lumii rurale a Vaii Hartibaciului. Multi dintre voi vor spune..."Da, dar nu sunt bani!".
Povestea asta cu, "nu sunt bani", este veche si, deja, ridicola. Veti vedea pe pagina mea de Facebook, pe ce se cheltuiesc banii din Chirpar, in conditiile in care nici drumul nu este ok. Si atunci, cum ii primim pe turisti, daca nu se face si nu facem noi, ca oameni simpli, nimic.
  Soarele apune in Vard si lasa ;oc unei noi zile, aceasta urmand sa perpetueze povestea "Cisnadioarei" Agnitei, pentru ca... da, povestea nu se incheie aici. In curand, in numele localitatii Vard, judetul Sibiu, va aparea un blog... un loc al nostru, in care sa ne adunam si sa discutsm despre diferite aspecte, pozitive sau negative, ale satului.

Pana atunci, iubiti-va tara, cum nu o face altcineva!!!

  Speranta nu moare niciodata-"Cisnadioara" Agnitei(partea II)

  Salutare, prieteni intru calatorie!!!

  Ieri ne-am apucat de o plimbare foarte faina printr-un satuc din partea estica a Sibiului, satul numit Vard. Incepusem sa vorbim putin despre vechea bisericaa saseasca a satului, si incepusem sa-i spun putin povestea.
Intamplator, am gasit pe net un articol scris pe site-ul celor de la Ziarul Tribuna din Sibiu, cu numele "La Vard, biseica e goala!" Intr-adevar, pot confirma ca, la Vard, biserica e goala... din pacate!

Ce se intampla!!!

In perioada de dinainte de '89, cand existau anumite structuri ale statului cu menirea de a nu-i lasa pe oameni in pace... hai sa spunem asa, se fac niste tranzactii destul de ciudate, astfel ca, multe persoane ce faceau parte din minoritatile nationale au fost pur si simplu vanduti catre statele care ii revendicau. Asa s-a intamplat si cu majoritatea sasilor din Ardeal, care au inceput sa dispara, in mod subit, din locurile pe care si-au avut holdele sute si sute de ani la rand!
Dupa '90, cand procentul sasilor incepuse sa scada dramatic, ultimii ramasi, au decis sa paraseasca granitele Romaniei, stabilindu-se in Germania.
Autoritatile romane de la acea vreme, probabil, vazand ca nu pot stavili aceasta scadere a populatiei, destul de vertiginoasa, au decis sa repopuleze fostele case ale sasilor cu familii de origine romana, sau tiganeasca(nu voi folosi cuvantul "rrom")
Asta s-a intamplat si la Vard, judetul Sibiu. Nu stiu cat de ok a fost vazuta, vreme, masura cu pricina, insa, astazi, cea mai mare parte din populatie, nu este de acord cu ea, si chiar se intreaba cu regret, "Unde sunt sasii???"
Reintorcandu-ne la batrana noastra biserica, si la casa parohiala de langa ea, aici se vede cel mai bine ce a ramas in urma acestei populatii cu o ordine aparte, si ce a ramas, mai ales in urma noilor familii care, din nefericire, dintr-un anumit spirit practic, s-au gandit le-ar fi de folos lucrurile din biserica si din casa parohiala! Asa au inceput sa dispara, rand pe rand, diferite lucruri din cladiri: mobila si lucruri metalice. 
Biserica nu mai pastreaza nici macar limbile de pe cadranele orologiului.
Altarul, de frica hotilor, a fost dus la Sibiu. Nu am reusit sa gasesc unde...

Ce-am descoperit acolo, legaat de laccasul de cult, a fost un peisaj dezolant: porti cu incuietori, pur si simplu, smulse, si, probabil, duse la fier vechi; la usa de intrare in turn, acelasi lucru.
Si caminul cultural al localitatii este cam in aceeasi situatie. Si ganditi-va ca, acea cladire este folosita, chiar si in aceasta situatie!
Cand l-am intrebat pe unul dintre localnici ce e cu biserica, de ce nu se ocupa nimeni de ea, mi s-a raspuns foarte taios, "Sa vina sasii sa si-o repare!!!" Dar, oare, ei nu sunt tot crestini, ca si noi? De ce astfel de constructii sa ramana in paragina, cand se gasesc oameni care sa le repare???
Din nefericire, aceasta este gandirea de aici! Si suntem in 2015, deja. Iar un lucru destul de socant, care mi s-a spus, a fost legat de biserica ortodoxa din localitate... "Biserica noastra este frumoasa!!!"

Cu toate acestea, am revenit in Vard, de mai multe ori, in acest peisaj minunat, un peisaj ce te uimeste de fiecare data cand mergi acolo.
Spuneam pe Facebook, iei, de un proiect, cel putin ciudat!!!
Este vorba despre o investitie, de e urma careia ar urma sa beneficieze Consiliul Judetean Sibiu. Acest proiect consta in construirea de instalatii de tratare a deseurilor. Ok... Buna idee!!! Numai ca, aceste instalatii urmeaza a fi construite aproape de intrarea in Vard, intr-un loc foarte frumos. Practic, este un belvedere natural, ce risca sa nu mai fie! Nu stiu, daca poate fi vorba si de poluare, odata cu constructia, dar... eu zic ca se putea gasi foarte bine alt loc.

Sper ca acest locuri sa nu se intample!!!
Si, totusi, locul este fenomenal si merita o mica atentie din partea noastra.
Poate, candva, la Vard va straluci soarele ceva mai tare, decat acum!!!

Nu uitati sa va iubiti tara, ca nimeni altcineva!!!

  Salutare dragi prieteni ai calatoriilor, dar, mai ales, dragi prietene!!!

Astazi, este o zi speciala pentru niste persoane la felde speciale, persoane fata de care noi, partea masculina, suntem legati, fie ca ne place fie ca nu!!!
Da!!! Este 8 Martie! Este o zi in care ne amintim ca cele mai frumoase fiinte din viata noastra, ne sunt aproape, indiferent de rolul lor: mame(cele mai importante), sotii, iubite, surori, bunici, si asa mai departe!
Asa ca, in aceasta zi de primavara, Kiwi's Tales va ureaza un sincer La Multi Ani sim tot ce va doriti de la aceste momente!!!

Speranta nu moare niciodata!-"Cisnadioara" Agnitei  (partea I)

 

  Salutare dragi prieteni intru calatorie!

  Probabil, cei mai multi dintre voi stiti ca prin descoperirile mele sasesti, s-a ivit un mic loc ascuns de dealuri, loc de care am ajuns sa ma indragostesc.
Pe Facebook, recunosc ca nu prea am vorbit despre el, am postat mai multe imagini de aici.
De data asta, m-am gandit sa-i spun si povestea, chiar daca informatiile despre asta, nu sunt prea multe!

  Asadar, sa pornim la drum, zic!!!

  Aflat intr-un loc de poveste, asezat dincolo de coline molcome ce te invita la reverie, se afla localitatea Vard din judetul Sibiu, un sat ce are un farmec aparte. Este vorba de acel farmec care... te face putin sa te intrebi: "Sunt cumva in Romania?". Exact sentimentul asta a iesit din sufletul meu, cand am ajuns acolo!
  Prima data cand am dat de Vard, a fost prin ianuarie, inainte de sesiune. Auzisem de ceva timp de localitate, insa nu m-am gandit sa caut imagini de aici, sa vad, macar, despre ce-i vorba.(stiam ca aici exista o biserica fortificata)
  Apoi, prin intermediul unei colege de facultate... recunosc... am aflat de pagina de Facebook a localitatii: "Vard, Romania". Cand am vazut imaginile de acolo, mi-am zis: "Bai... nu ma intereseaza cu ce ajung aici, cu avionul, cu masina, cu barca, cu vaporul :p... numai sa ajung!"
Asa ca, atunci cand am luat decizia de a o lua la pas, in cautarea satelor sasesti, am pus pe lista si acest loc!

  Era ianuarie! Un frig de crapau pietrele in Sibiu, dar, mai ales, in Agnita, locul de "start" al cautarii mele. Ajuns prima data in aceste locuri, nu stiam cum sa ajung in Vard, chiar daca ma uitasem pe harta. Apoi am aflat ca este o cursa regulata ce face legatura cu micutul sat de la marginea orasului Agnita. 
  Ok... astept! Dupa o mica plimbare prin Agnita, se apropie cu pasi repezi, ora in care microbuzul trebuia sa plece.

   M-am urcat in microbuz increzator ca dincolo de Agnita, sunt locuri foarte frumoase, mai putin cunoscute de piciorul oricarui turist.
Asa am ajuns sa fiu eu primul turist, din Vard.

   Primul impact pe care il ai cu Vardul, este destul de neobisnuit. Pe de o parte, te incearca un sentiment de izolare fata de ceea ce numim "lumea civilizata", pe de alta parte, acest sentiment iti este spulberat de prezenta firelor de electricitate, de localnicii care au aproape toate facilitatile lumii moderne.
Satul te primeste cu bratele deschise, indiferent de zona din care provii.

   Care este povestea lui???

   Despre Vard am aflat lucruri... mai mult din zbor, decat din alte surse, gen... internet.
  Actul de nastere a satului(atestarea documentara), dateaza din prima jumatate a secolului XIV, mai exact, din 1319, cand este atestata Biserica Sf. Maria din "Vert". De fapt, intreaga istorie a localitatii se concentreaza in jurul bisericii, actualmente evanghelica.
Tot din franturi, am deschis "cutia Pandorei", gasind faptul ca, Vard a fost o intreaga comuna cu primarie, cu sediu al pompierilor. Din pacate, acestea au disparut demult!

  Legat de biserica evanghelica, pot spune ca, pentru marimea acuala a satului, este una dintre cele mai mari biserici pe care le-am vazut!!!
Ridicata in secolul XIII, in stil romanic, aceasta a fost modificata de-a lungul timpului, ultima mare refacere a ei, fiind in 1853, cand se schimba, aproape integral structura ei. Turnul, ce se ridica maiestuos catre cer, incercand sa gasesca o cale intre noi si Dumnezeu, a fost construit in 1438, potrivit Wikipedia, sau in secolul XIV, cum spun alte surse. Acesta a fost adosat(alipt) bisericii.
  Din pacate, dupa plecarea sasilor, Biseica Fortificata Vard a ajuns intr-o stare precara, o stare ce, in momentul de fata, nu-i permite o reintrare in slujba comunitatii.
  In postarea urmatoare, ne vom continua plimbarea noastra prin Vard si vom vedea si niste peisaje din zona, plus un proiect destul de ciudat, aflat la intrarea in localitate!!!

   Servus, dragii mei prieteni sibieni, si nu numai!!!

 Dupa o iarna foarte friguroasa, in care am avut zapada, cel putin in prima parte a ei, si ger cumplit si fara zapada mai recent, primavara bate la usa cu mii de culori vii, soare, caldura!

 Asa ca, astazi, de 1 Martie, o zi ce precede ziua unora dintre cele mai frumoase persoane din viata noastra, pe care le sarbatorim duminica urmatoare, va doresc o primavara minunata, plina de caldura in suflete, si de bucurie!!!

 Acelasi lucru va doreste si proiectul "Oameni din Sibiu, locuri din Sibiu", plus, o calatorie frumoasa, indiferent de locul in care mergeti!!! ;)